In the romanian spirit

Azi dimineatza ma duc la chioscul d ziare sa ii cumpar bunica-mii o revista din care sa isi ia programul TV. A fost prima oara cand am vazut coada la chioscul de ziare. Imi vine si mie randul sa bag capul pe gemuletz, imi cer revista, cand tanti imi baga in ochi un ProSport. Intreb, politicos : Are programul TV ? Pana la urma, tanti ma serveste. Ajung la firma, si vad peste tot numai ProSport-uri. Am banuit ca si colegii mei au fost serviti la acelasi chiosc ca si mine, dar ei n-au avut curaj sa o refuze pe tanti, de frica sa nu ii izbeasca cu ziarul in ochi. Pana la urma, citesc in statusul unui coleg cantecelul urmator : Suntem peste tot acasa Portile ni se deschid* Nu-i echipa mai frumoasa Si iubita ca Rapid (*Cantecelul asta mi-a lamurit o mare dilema. De-aia e nevoie de un portar in fiecare echipa de fotbal, ca sa inchida portile, bhey !!! Now I see…) Si aud ca aseara a fost mare meci mare. S-a calificat Rapid-ul pentru prima oara in istorie, in optimile cupei UEFA. Or something… Si cand ma gandesc ca marea mea problema zilele astea a fost lupta dintre Akcent si Traistariu pentru selectia Eurovisionului… Uite, mama, din copilul cuminte pe care l-ai facut, ce egoista si insensibila am ajuns… Nu puteai sa ma faci baiat, sa-mi tresara inima la fiecare gol, sa arunc cu sticle dupa suporterii celorlalte echipe ? Sa imi iau liber de la munca pentru a ma duce la meci, sa imi doresc sa intru in galerie la Steaua, si sa il pot cunoaste pe marele Geegee…