Iubesc!

Iubesc totul ! Se pare ca am un suflet mare… Sau ca sunt un copil fraier, care nu vede raul in nimeni si in nimic. Poate intr-o « viata anterioara » am trait in perioda flower-power si am ramas cu feelingul ca oricine imparte cu mine un joint este prietenul meu cel mai bun. Imi sunt antipatice o gramada de lucruri si persoane, dar rar sunt in stare sa ma iau la cearta cu cineva. Si asta pentru ca mereu le gasesc cate o explicatie pentru rautatile lor. Lasa-i, mhey… Noi sa fim sanatosi (ca sa putem fuma, bea, face accidente cu masina…) Iubesc cainii pentru ca, desi latra sau musca, fac mutrita aia simpatica atunci cand miros iarba uda… Iar dupa ce o miros, fac pishu pe ea, ca sa aiba si ceilalti caini ce mirosi. Imi iubesc mâtza, pentru de fiecare data cand ajung acasa, coboara din fotoliul ei, intai cerseste de mancare (sau saluta ?) si de abia dup-aia se intinde si casca. Si, evident, se impleticeste prin picioarele mele in timp ce ii scot pachetelul de Whiskas Junior (are vreo 9 ani, but she’s still my baby) din geanta. Iubesc ursii, pentru ca, desi fac scandal exact cand vrei tu sa adormi, lovesc cu o minutiozitate feminina, parca, in containerele de gunoi, pana le aduc, de-a dura, in lumina masinilor de turisti veniti sa ii vada. Cum sa nu se enerveze Papa Bear daca nu gaseste mancare decat pe fundul containerului ? Care mama dreaq e ala de la gunoaie care vine seara la 10 sa goleasca containerele ? Ursul de unde mai papa ? Sau ce sa faca Mama Bear daca rodul iubirii ei (unul din cei 7-8) cu Za Big Bad Bear s-a bagat in container, si in incercarea de a iesi afara a tras capacul si a ramas blocat ? Bebe Bear urla de nebun (plus ecoul datorat perfectei rezonante a containerului), iar Za Caring Mama Bear izbeste ca o apucata in container, rostogolindu-l pe langa celelalte gunoaie si peste ceilalti Baby Bears. Evident, el-ursul e ocupat cu cautarea prin pungile de gunoi ramase, si nici nu observa taraboiul, tragedia prin care trece familia lui. In cel mai bun caz, cand ursoaica zbiara, el ii raspunde plictisit cu un “Shut up, bitch, I’m haunting wabbits!” . Ursii sunt super simpatici si pentru ca atunci cand scormonesc in gunoaie, daca ii claxonezi, isi scot urechile din tomberon, si se uita la tine plictisiti, cu punga de gunoi in gura. Un fel de « Gata, m-ai vazut. Acum ma lasi linistit sa caut in punga asta ? » Unde mai pui ca e imposibil sa nu te emotioneze articolele din ziare care anunta tragicul deces al unui urs care a papat pungi de plastic si a facut indigestie. Pai de ce sunteti rai, mhey ? De ce nu va aruncati gunoaiele in pungi de miere / mure / carne / etc ? Iubesc copiii, pentru ca desi sparg geamuri si se joaca in fata biroului tau in timp ce tu lucrezi, au ochisorii aia inofensivi atunci cand ii certi. N-o sa ii iert in veci pentru faptul ca ei au vacanta si eu nu, dar ii ador pentru jocurile stupide in care isi transfera mingea ca niste tampi, de la unul la altul, dupa niste reguli foarte complicate, pe care doar ei le inteleg. Preferatii mei sunt baietii cu ochelari si cu o carare perfecta intr-o parte, care poarta pana si la joaca camasa si pantaloni cu bretele, citesc Harry Potter, si joaca jocuri legate de istorie, geografie, si alte chestii la care daca le-ar cere ajutorul parintilor, astia din urma s-ar face de kkt. Nu-mi plac, in schimb, fetitele exagerat de cochete, usor grasutze, care au mereu langa ele o bunicutza care sa le stearga ciocolata de pe obraji. Genul asta de copile le fac, de obicei, pe celelalte fetite sa invete sa (le) injure, iar pe baieti sa se indragosteasca (exceptie fac baietii aia cu ochelari, care nu vor fi in veci impresionati daca domnisoara nu vorbeste despre istorie. Acum intelegeti de ce imi plac mie baietii astia ?)

Iubesc Racadaul, pentru ca are ursi si copii cu ochelari si bretele, iubesc Brasovul pentru ca are Racadau, si iubesc Romania pentru ca are Brasov. Daca am aduce Brazilia in Brasov, Romania ar fi cu adevarat tara mea preferata. Imi iubesc jobul, pentru ca desi imi mananca viata, imi ocupa toata ziua, astfel incat nu am timp sa ma scarbesc de vremea de afara sau sa ma enervez ca nu imi vine, odata, masina. Imi iubesc blogul, pentru ca desi pentru un post de genul asta pierd cam o ora (in care ar trebui sa lucrez), ma scapa de unele frustrari, si ma ajuta sa nu incep sa urlu, de nebuna, prin firma. Va iubesc pe voi, pentru ca imi cititi blogul si pentru ca orice tampenii as scrie, voi ziceti ca e dragutz Iubesc un tip, pentru ca desi e cel mai mare dobitoc pe care il stiu… Nope, pentru asta nu am scuze. Deci n-am un suflet mare. Sunt doar o copila proasta.