Calculator ratacit

Mai tineti minte cand va ziceam ca am o bafta chioara la pierdut de acte, cereri, carduri, etc? Nu eu sunt aia care le pierd, ci mi se ratacesc ele de fiecare data cand imi depun ceva acte pe undeva. Cand ne faceau poze in clasa intai toata lumea isi primea plicul, numai Andra nu, cand mi-am facut cardul la Raiff mi-au pierdut dosarul de 2 ori si a trebuit sa tot repet cererea, cand mi-am depus actele pt masina mi-au pierdut astia dosarul de leasing si a trebuit sa le trimit din nou toate actele pe fax, etc. Lista poate sa continue, dar risc sa ma enervez si mai tare... Acum 2 zile mi-am dus calculatorul la reparat. Mi-au zis ca mi-l repara in aceeasi zi, si ca imi dau un telefon cand pot sa ma duc dupa el. Evident ca nu m-au sunat nici macar azi, asa ca i-am sunat eu. "Care calculator, tanti?, ca tot ce s-a adus inainte de ieri s-a reparat si s-a inapoiat clientului!" Cum naiba sa nu ma enervez? Ma asteptam eu la vesti proaste, din moment ce mi s-au ars si coolerul, si placa video, si placa de baza (ooopsie! :D), dar nu la asa ceva. Ma pregateam sa trebuiasca sa imi iau de aripi calculatorul si sa n-am altceva de facut decat sa il arunc in sus in parcarea de la Carrefour, si sa ii zic "Zboara, puiule, zboara!" sau sa trebuiasca sa platesc pentru bucatile pe care trebuie sa mi le inlocuiasca. Da' sa-mi zica ca mi-au pierdut calculatorul?! Hai mai da-o dracului!!! :((

Desi e marti

Desi e marti, inca se mai vorbeste de cheful de vineri, cand Danutz s-a facut super tzeava, pierzand in lupta cu Alexandrionul. Noroc ca a apucat sa isi primeasca botezul inainte... Vinerea asta avem alt chef. Speram sa vomite si altcineva pe geaca lui Cornel, incat sa scape Danutz de acest blestem, si sa nu trebuiasca sa zugraveasca singur in agentie. Daca nu merge acum, atunci ramane pentru ziua lui Cornel, peste 3 saptamani, cand va reusi sa isi vomite singur pe geaca.

Oricum, Danutz a devenit eroul meu. Nu mai vazusem pana vineri pe cineva care poate sa doarma cu capul in ligheanul in care tocmai a vomitat. Si care sa nu aibe nevoie sa fie dus la spital, desi era intr-o stare ... over & out.

Bravo, Danutz! Dau o vodka vineri. :D

Yamasha

Ma obsedeaza piesa asta. De cateva zile o ascult non-stop. Cine vrea sa devina obsedat, poate sa o ia de pe laurica

O pagină web oficială de orientare simbolică

http://lleo.aha.ru/na/md Pentru vremurile in care nu gasiti timp sa injurati pe cineva... Inca o dovada a faptului ca nu vorbim aceeasi limba cu fratii nostri moldoveni. Partea misto vine atunci cand incercati sa apasati pe butonul de "Inapoi". Pentru ca de fiecare data "cand cineva se duce în pulă, în cartierul general al Cursei oficiale resună o oftare molatică şi duioasă". =))

Back on track !!!

Dupa aproape 3 luni de absenta de pe blog, prinsa intre belele acasa si restante la faculta, iata-ma-s inapoi! Belele de acasa nu s-au rezolvat, restantele nu s-au terminat, dar ma gasesc intr-un moment miserupist, numai bun de postat pe-aici. Dupa o saptamana de lucru oarecum intens la proiectul de la management, am reusit aseara sa il termin. O experienta discret telenovelistica, datorita up & down-urilor cauzate de lipsa calculatorului de acasa (are buba), problemelor intalnite in realizarea proiectului, si sentimentelor care se nasteau in mine la adresa profului… Azi la examenul care trebuia sa inceapa la 9, proful a ajuns de abia la 10:30, dupa ce l-am sunat la 10 (cu un minunat tarif menit sa intareasca si mai tare dragostea noastra – 0,30$/min) si a zis sa-l asteptam linistiti ca ajunge imediat. (Si Cristinelul isi facea probleme ca intarziem cand am plecat « de abia » la 9 fara 20 de acasa) E clar ca nu avem acelasi spirit orar, mai ales pentru ca la 12:30 trebuia sa ne intoarcem cu lucrarea pe care am primit-o de facut, dar sala in care proful a promis ca ne asteapta era goala. Adica am presupus ca nu era nimeni inauntru, pentru ca usa era incuiata. Am gonit gandurile ca proful ar zgaria la usa de pe interior, fiind tinut captiv in TII1 pe motive disciplinare, si i-am dat (inca) un telefon. Uitase complet de noi, saracul, si ne-a rugat sa-i ducem lucrarile la catedra. Nu era nici acolo… Telenovela s-a incheiat, pentru ca sunt sigura ca imi da examenul. Dar nu stiu cat iau, deci rodul acestei mari iubiri dintre mine si profu’ Bacanu ramane inca cu identitate secreta. In concluzie, 1. Merci Cristinelu’ pt ajutor 2. Merci Paul pt gazduire si calculator 3. Bine ca am mai scapat de unu’! Pentru cei interesati de masinachele meu, va anuntz cu surprindere ca la cei 2.600 de km impliniti ieri, nu are nici o zgarietura… majora :D Scaunele (husele) sunt pline de RedBull din excursia la Vulcanii Noroiosi, inca un semn doveditor ca eu si Cornel facem echipa buna – el in dreapta mea cu RedBull-ul in mana/gura, eu in curba cu a 4a ; CD playerul e plin de ciocolata, din cauza faptului ca bag intr-a 3a in timp ce pap Fibrobar ; dar totusi, n-as putea sa explic prezentza sosetelor mele si a ambalajelor de ciocolata Olgutza din compartimentul din portiera… Am facut si prima mea pana, intr-o incercare nereusita de a parca, macar o data in viata, mai aproape de bordura. Am parcat prea aproape, mai exact in bordura. N-a fost nevoie nici macar sa ma murdaresc pe unghii, cu atat mai mult sa mi le rup in procesul de schimbare a rotii, pt ca am avut bafta de ajutoare. :D Lui taica-miu incepe sa nu ii mai fie frica sa mearga cu mine (nu se mai tine cu ambele maini de ce poate), cumnata-mea mi-a permis sa o duc acasa intr-o seara, asa ca totul merge super ok, n-aveti de ce sa va faceti griji. ;) Don’t wory, ther’s no sugar !

Voi? Bine, sanatosi?