Back on track !!!

Dupa aproape 3 luni de absenta de pe blog, prinsa intre belele acasa si restante la faculta, iata-ma-s inapoi! Belele de acasa nu s-au rezolvat, restantele nu s-au terminat, dar ma gasesc intr-un moment miserupist, numai bun de postat pe-aici. Dupa o saptamana de lucru oarecum intens la proiectul de la management, am reusit aseara sa il termin. O experienta discret telenovelistica, datorita up & down-urilor cauzate de lipsa calculatorului de acasa (are buba), problemelor intalnite in realizarea proiectului, si sentimentelor care se nasteau in mine la adresa profului… Azi la examenul care trebuia sa inceapa la 9, proful a ajuns de abia la 10:30, dupa ce l-am sunat la 10 (cu un minunat tarif menit sa intareasca si mai tare dragostea noastra – 0,30$/min) si a zis sa-l asteptam linistiti ca ajunge imediat. (Si Cristinelul isi facea probleme ca intarziem cand am plecat « de abia » la 9 fara 20 de acasa) E clar ca nu avem acelasi spirit orar, mai ales pentru ca la 12:30 trebuia sa ne intoarcem cu lucrarea pe care am primit-o de facut, dar sala in care proful a promis ca ne asteapta era goala. Adica am presupus ca nu era nimeni inauntru, pentru ca usa era incuiata. Am gonit gandurile ca proful ar zgaria la usa de pe interior, fiind tinut captiv in TII1 pe motive disciplinare, si i-am dat (inca) un telefon. Uitase complet de noi, saracul, si ne-a rugat sa-i ducem lucrarile la catedra. Nu era nici acolo… Telenovela s-a incheiat, pentru ca sunt sigura ca imi da examenul. Dar nu stiu cat iau, deci rodul acestei mari iubiri dintre mine si profu’ Bacanu ramane inca cu identitate secreta. In concluzie, 1. Merci Cristinelu’ pt ajutor 2. Merci Paul pt gazduire si calculator 3. Bine ca am mai scapat de unu’! Pentru cei interesati de masinachele meu, va anuntz cu surprindere ca la cei 2.600 de km impliniti ieri, nu are nici o zgarietura… majora :D Scaunele (husele) sunt pline de RedBull din excursia la Vulcanii Noroiosi, inca un semn doveditor ca eu si Cornel facem echipa buna – el in dreapta mea cu RedBull-ul in mana/gura, eu in curba cu a 4a ; CD playerul e plin de ciocolata, din cauza faptului ca bag intr-a 3a in timp ce pap Fibrobar ; dar totusi, n-as putea sa explic prezentza sosetelor mele si a ambalajelor de ciocolata Olgutza din compartimentul din portiera… Am facut si prima mea pana, intr-o incercare nereusita de a parca, macar o data in viata, mai aproape de bordura. Am parcat prea aproape, mai exact in bordura. N-a fost nevoie nici macar sa ma murdaresc pe unghii, cu atat mai mult sa mi le rup in procesul de schimbare a rotii, pt ca am avut bafta de ajutoare. :D Lui taica-miu incepe sa nu ii mai fie frica sa mearga cu mine (nu se mai tine cu ambele maini de ce poate), cumnata-mea mi-a permis sa o duc acasa intr-o seara, asa ca totul merge super ok, n-aveti de ce sa va faceti griji. ;) Don’t wory, ther’s no sugar !

Voi? Bine, sanatosi?