Change of plans

Big Bossul e aici de vreo 2 zile... Azi am avut cea mai crunta discutie ever cu el. Nu ne-am certat (eu urlam la el dar el era foarte calm, deci nu se pune) si nu m-a anuntat ca ma da afara (desi eu i-am cam zis ca plec), dar e teribil de enervant ca nu pricepe cand i se spune NU. In urma cu cateva zile a facut rost, din intamplare, de un nou client. Numai ca acesta are nevoie de un om disponibil in Franta, in 2 saptamani, sa preia un proiect Call Center, pe care dup-aia sa il tarasca in Chisinau (formare echipa, lansare proiect and all that shit). Si Big Bossul s-a grabit sa ii spuna ca totul e ca si rezolvat. Desi am incercat sa ii explica ca X sau Y, desi super ocupati, ar fi o alegere mult mai buna, si ca eu am semnat actele de plecare in Franta pentru alte sarcini (cred ca am inceput sa si plang la un moment dat), n-am reusit sa il induplec. Asa ca uite-ma pe mine, speriata secolului, cu accentul meu coltzuros, cum o sa fac naveta 4 zile pe saptamana (in a cincea ma voi ocupa de chestiile pe care le faceam si pana acum in firma, intr-o saptamana) pana la Paris, ca sa invat despre roti de masina si despre cum sa linistesti la telefon clientii care au belele cu comanda. God damn it !!!

Chisinau - The city of vodka, Jagga-Jagga & "Bucuria"

De cateva zile, de cand am ajuns aici, ma simt ca un copchil de 8 ani intr-un parc de distractii... La munca e super chill, nu se enerveaza nimeni daca ajungi la 10, masa de prinz o servesti cu aprox. 30 de lei (6 RON), iar seara gasesti locuri de distractii super cool, si super ieftine. In afara depresiilor cauzate de plictiseala din weekend, de faptul ca nu am usa la camera, si de faptul ca locuiesc cu un cuplu foarte pupacios, e chiar misto aici. Evident ca nu am timp de trainingul care a fost prevazut, pentru ca am ingrozitor de mult de lucru, dar e ok. Depresiile se vindeca cu bomboane Bucuria (you gotta try this !!!) iar serile trec mai usor cu un pahar de vodca. Am fost super uimita sa vad ca sunt o gramada de moldoveni care nu stiu romana. Daca te duci intr-un club sau intr-un bar, incep sa te doara mainile de la atata vorbit. Asa ca am renuntzat sa sustin planurile celor care doreau "reintregirea patriei", pentru ca m-am convins ca baietii astia nu mai sunt de mult romani, ci rusi in toata regula. Chestia asta poate fi usor observata dintr-o simpla plimbare pe strada... Te uimesc masinile de politie LADA, cu militzienii ce poarta in cap caciuli de-alea nesimtzite, de blana (adica rusesti), femeile din magazine, care inca mai poarta oribilul halat, troleibuzele care, in loc de compostor au o tanti (in halat, desigur) care se plimba si urla "Biletul, Biletul !", si iti ia o bancnota de 1 leu (2000 lei vechi). Nu exista bilete... Iar daca vrei sa iei un mijloc de transport mai practic (si mult mai incomod) poti sa te plimbi cu rutiera. Adica cu un microbuz de vreo 15 locuri in care soferul se incapataneaza sa inghesuie vreo 50 de persoane. Pentru confortul de a sta cocosat daca prinzi loc in picioare, trebuie sa platesti 3 lei. Nici aici nu exista bilet. Misto e ca exista o gramada de trasee, dar nicio statie. Tot ce trebuie sa faci e sa te pui in mijlocul strazii si sa fluturi din maini. Soferul iti opreste.

Totusi, surpriza cea mai mare am avut-o atunci cand am fost sa cumpar ceva de mancare de la magazinul din fata blocului. Tanti care m-a servit nu avea habar romana, asa ca m-am dus singura dupa tejghea si m-am servit cu chestiile pe care mi le doream. Iar la sfarsit, [hold your breath] a calculat cat ii datorez cu ABACUL !!! Pentru cei care nu isi mai aduc aminte de primul an de scoala, abacul e socotitoarea aia tampita cu care invatam operatiile de aritmetica simpla (numai ca are bile de lemn, mai mari...)

Chisinau is so funny!!! :)

Un 2007 international !

Am reusit sa trec de 2006 ! A fost ca un film urat, la care n-am reusit sa gasesc telecomanda pentru a inchide televizorul. Am fost prin spitale de mai multe ori decat in ceilalti 20 de ani de viata. Ca si vizitator, nu ca oaspete, fapt ce a facut ca tot "filmul" sa mi se para si mai nasol... Dar am trecut peste. Toata lumea s-a intors sanatoasa acasa, iar pe genericul de sfarsit al filmului am reusit sa facem loc gandurilor bune si planurilor de viitor. Si apropo de planurile de viitor, merita mentionat ca in 2007 am ganduri mari: nu sunt neaparat in stadiul de dorinte, precum anii trecuti, ci mai degraba mi s-au fixat niste must-do-uri. In cateva zile plec in Chisinau, pentru a-mi continua trainingul marketingaresc cu stagiara pe care am primit-o cadou in urma cu 2 luni, si imediat dupa intoarcere imi voi urca fundul in avionul ce ma va duce la Orléans, ca sa primesc la randul meu o formare despre tot ceea ce inseamna marketingul firmei. Sefa mea din Franta e insarcinata si isi va lua concediu pe la jumatatea lui februarie, iar Big Bossul s-a decis ca ar fi dragut ca eu sa o inlocuiesc. Tinand cont de faptul ca devenisem un adevarat fan al rutinei, plimbarile astea pica exact in momentul potrivit. Uite-ma aruncandu-ma in mare, si lasandu-ma in grija valurilor...