Now everybody knows what "H" stands for

Hairy!

Mândra

Sunt mandra de mine.

Tocmai am constatat ca s-a incheiat o perioada destul de problematica a vietii mele. Perioada aia de visare la printi pe cai albi, de vise de-alea telenovelistice, si alte chestii verzi pe pereti.

N-am crezut ca va veni momentul in care Daniel Robu va scoate o noua piesa si eu n-o sa ma ingramadesc pe internet sa o descarc, sau la librarie sa cumpar albumul. Sau ca va veni o vreme in care ziarele sa zbiere cu ura ca Ricky Martin e poponar si mie sa mi se rupa. La fel de bine cum nu am crezut vreodata ca o sa am o reactie complet pasiva cand o sa aflu ca Sara are o prietena stabila. Mai mult, nici nu puteam sa-mi imaginez ca va veni vremea cand o sa imi expire linkul din Favourites pe care il accesam saptamanal sa aflu noutati despre Sara. A expirat pentru ca nu l-am mai folosit de un an... Iata-ma-s mandra... cum privesc eu in urma usor amuzata, dar fara nicio urma de nostalgie, regret sau tristete. Are Manu, seful meu, o vorba, de fiecare data cand fac vreo chestie bine... "Uite-o, mã... e ca un om mare". Asa ma si simt.

I rock ! I rule ! Habar n-am ce mi se intampla, dar God, I love it!

Retorica

Oare incap doua persoane intr-o bula..?

[Ha-hum]

E pentru prima oara cand am o discutie cu cineva si "sug tot ce mi se da" nu are un sens vulgar si nici nu e spus pe un ton umilit. Ba din contra, e chiar super cute :) Respect autorului ! Muah !

Anunt de angajare

Firma la care lucrez recruteaza oameni eficienti, naivi si miserupisti disponibili sa indeplineasca orice task fara sa puna intrebari. Descrierea postului : - N-ar trebui sa va intereseze Profilul ideal : - Disponibilitate 24/7 - Om-masina - Sange rece, lipsa de sentimente (total interzis sa aveti familie sau persoane dragi care sa va distraga atentia, sau planuri de concediu / de viitor) - Abilitatea de a renunta la familie / prieteni / iubit / scoala. Nu, nu va platim suficient incat sa merite. - Experienta intr-un post de mercenar sau prostituata reprezinta un avantaj (veti fi platit sa faceti chestii fara sa puneti intrebari. E foarte important sa va tineti gura chiar daca stiti sa injurati) - Abilitatea de a improviza un zambet in situatii cheie : schimbarea planningului in ultimul moment, primirea unor taskuri urgente pe la 9 seara, etc. - Competente tehnice / intelectuale facultative (va instruim noi la birou...) Orice persoana interesata sa imi ocupe locul de munca e invitata sa imi trimita un mesaj.

Wine - checked !

Cand am aflat ca voi veni in Franta, toata lumea imi zicea ca trebuie sa vizitez cat mai multe castele (ai mei, adica), si sa beau cat mai mult vin (prietenii, of course), taramurile franceze reprezentand un mic wonderland din aceste 2 puncte de vedere. Cum weekendul trecut am facut un tur scurt pe la cateva castele, zilele astea m-am bucurat sa bifez pe lista si cel de-al doilea obiectiv.

Vineri am facut la fête cu gasca si cu niste sticle de vin (deja vinul face parte din gasca). Nu foarte multe, dar suficiente incat sa ni se rupa filmul. OK, sa ni se rupa filmul urat de tot... Ni s-a taiat atat de tare, incat dimineata, cand ne-am trezit unii peste altii, nici nu mai stiam ce s-a intamplat. Ne-am trezit plini de vanatai, semn ca am jucat jocuri periculoase. Dar cel mai tare ne-a atras atentia faptul ca ne bubuia capul intr-un mod nemaipomenit, si ca nu ne simteam tocmai bine. Pe jos zaceau moarte o gramada de sticle de vin, chestie care m-a facut sa ma gandesc ca poate ne-am petrecut seara dandu-ne ca tampitii cu sticlele in cap, over & over again. Asa s-ar explica si durerea de cap, si vanataile, si pofta continua de somn...

Cand am reusit in sfarsit sa ne ridicam de prin pat, am pornit agale la potolit, pentru ca stomacurile noastre scoteau zgomote ciudate. Desi Quick nu e alegerea perfecta pentru niste oameni mahmuri, ne-am bucurat din plin de sucurile reci. Iar dup-aia ne-am vindecat greatza cu o plimbare prin oras. La naiba, trebuia sa actionam rapid, ca pe la 8 ajungea un nou coleg pe care trebuia sa il initiem in tainele rezidentei. OK, de fapt, problema era ca trebuiau sa vina si sefii sa il intampine, iar noi nu eram nici pe departe un peisaj prietenos.

Si ia ghici cum ni s-a terminat seara ? Well... cu gasca la un resto thai, facand experimente culinare si deservind, ca niste incepatori, parca, o sticla de [pauza lunga] vin.

Am constatat o chestie foarte interesanta weekendul asta. Viata la ORL poate fi super cute! Se intrevad mici luminite de stare de bine, de parca un copil s-ar juca cu lanterna printr-o patura. Cerul e de un albastru impecabil, soarele straluceste mandru, florile sunt just right, si avem foarte multi fluturi! Mici, colorati, nebuni!

Uite ca Orléansul stie sa faca si surprize placute!

Mda...

Sunt destul de botoasa in ultimele zile. Dar intai ar fi frumos sa le zic doamnelor, domnisoarelor, mamicilor si bunicilor (nu ca cele din urma n-ar fi doamne...) La Multi Ani !

Uratul de papitzoi m-a pus sa mai stau o saptamana pe aici, deci maine nu mai plec acasa :(

Iar trebuie sa merg la shopping in weekend ca sa imi vindec depresiile. Unde naiba car atatea bagaje ???

Shopping, again

Weekendul asta am facut o chestie pe care n-o mai facusem de multa vreme, si care nu-mi place deloc. Shooopping !!! :D

Asa cum in Moldova imi vindecam depresiile cu bomboane Bucuria, la fel in Franta ma rasfat la cumparaturi, in weekend. Am fost cu Iancu si cu ai lui, veniti in vizita in urma cu cateva zile, la Saran, wonderlandul de care cred ca am povestit si weekendul trecut. Mi-am luat, printre alte porcarii pe care nu o sa le folosesc niciodata, o bluza de chinezoaica. Nu e un kimono, habar n-am cum ii zice, dar e very nice, oricum :P

Ajunsi acasa, am papat o ciorbita "ca la mama acasa", facuta de mama Iancului. Cred ca de fapt folosim expresia asta pentru ca genul asta de mancare buna nu ii poate iesi decat unei mame. Yum yum ! :) Duminica am incercat sa facem zborul de care n-am avut timp weekendul trecut, dar avand parte de vant si ploi, n-am reusit. Asa ca ne-am rezumat la un film, o papa la fel de buna ca cea din ziua precedenta, la care a contribuit si Iancu cu traditionala lui tartifleta, si la un joc de Rentz.

Rezultat -> depresie vindecata cu ajutorul familiei (nu a mea, dar in cazuri disperate si a altuia e buna, mai ales cand e vorba de oameni foarte misto) !

Orrrrribila zi !!!

Papitzoiul, in continua lui românizare, s-a trezit sa faca pe profesorul cu berbeaca care se ocupa de mine (ii zic berbeaca pentru ca sunt momente in care mi se pare foarte desteapta, chestie care ma enerveaza cumplit) si i-a impartasit si ei cele cateva cuvinte pe care le stie in romana. Totul a mers foarte bine (si a fost foarte funny, desigur) pana in momentul in care s-a ajuns la "mâine". Francezii au o mica problema cu pronuntia lui "î", le este imposibila. Motiv pentru care papitouil nostru o tinea intr-una cu "muine". Totul foarte funny, nu? Wrong! Berbeaca, elev silitor, a inceput sa repete. Dar din "muine" i-a iesit un neasteptat "muie". I-am spus discret ca trebuie sa faca un efort si sa lase n-ul undeva in interiorul cuvantului, pentru ca daca foloseste varianta ei in Romania, risca sa dea de belele. Brusc, si papitoiului, si berbeacai, "muie" li s-a parut un cuvant foarte simpatic si foarte usor de pronuntat. Eu le-am zis ca nu e un cuvant decent, dar n-au prins apropo-ul. Si oricum, ar fi fost bizar sa afle ca desi franceza mea nu e foarte completa, din ea nu lipsesc termenii explicativi - in diverse variante, chiar - pentru "muie". Entuziasmati de faptul ca n-am vrut sa le spun ce inseamna, au inceput sa il foloseasca peste tot: la masa de pranz, in loc de "salut" si "multumesc", cu patronul restaurantului, la telefon cu o romanca de la firma lor din Bucuresti, etc... Cand si-au dat seama ca ma tot schimb la fata, s-au hotarat sa afle ce inseamna, de fapt, minunatul cuvant. Asa ca papitoiul i-a trimis un sms Big Bossului meu, spunandu-i ca tocmai vorbim despre el si ca eu ii transmit si-anume muie, si ca ar vrea sa afle cum se traduce salutul asta. De aici am inceput sa nu ma mai amuz. Pentru ca The Big Cheese, oricat de francez ar fi el, stie romana (mai ales capitolul de injuraturi). I-am spus papitoiului, ca daca ar avea numarul meu de telefon, in 5 secunde m-ar suna. Si chiar am stat linistita cand am vazut ca nu primesc niciun apel. Pe langa show-ul de la masa, am ramas uimita cand Papi mi-a zis ca si el voia sa isi ia plasma cand i s-a stricat televizorul (in restaurant era o plasma atarnata pe peretele de langa noi, pe care defilau niste domnisoare in tinute sumare. Credeam ca de-aia se tot uita Papi lung). Dar si-a dat seama ca el nu se uita decat la filme, si ca ar fi mai ieftin sa se duca la cinema decat sa isi cumpere un televizor. Vorbim de un milionar in euro, repet! Cum sa nu belesti ochii a uimire cand iti zice ca n-are televizor acasa? In plus, cand am mers sa platim factura la casa, amaratul si-a dat seama ca nu are bani. Asa ca m-a rugat sa ii dau 20 €. Nu stiu daca v-am mai spus, probabil am uitat, dar vorbesc de un milionar in euro!!!

Pe la ora 4, parasita intr-un birou alaturat si blocata de problemele pe care nu stiam sa le rezolv, am inceput sa ma plictisesc. Si m-am tot plictisit, cu ochii inchisi si cu capul pe tastatura, pana pe la 5:30, cand a venit berbeaca sa ma ajute cu mailurile pe care nu stiam sa le tratez. Partea proasta e ca m-a tinut pana pe la 8 fara un sfert, rapindu-mi orice sansa de a prinde un tren care sa ma duca acasa la o ora decenta. Pregatindu-ma de plecare, mi-am gasit mobilul pe fundul gentii, inchis. Nu mare mi-a fost mirarea sa vad ca am niste apeluri pierdute si un mesaj in casuta vocala. Si din nou, nu a fost o surpriza sa constat ca mesajul era de la Big Cheese. Imi spunea, politicos, ca poate ar trebui sa ii fac o demonstratie papitoiului, ca sa evite, pe viitor, trimiterea de mesaje interogative. M-am dus sa iau cheile din celalalt birou, si i-am aruncat papitoiului o privire nociva. Era pe Skype cu un coleg din Moldova, si n-am putut sa il injur. Nici nu cred ca exista vreo traducere in franceza pentru chestiile pe care voiam sa i le spun. Am apucat doar sa ii multumesc frumos pentru telefonul prietenos pe care l-am primit de la Boss. Atunci si-a adus aminte de povestea de la pranz si l-a intrebat inocent pe colegul moldovean ce inseamna de fapt acest "muie". M-am dus sa incui la mine in birou, si cand m-am intors, Papi radea isteric, incredibil de rosu la fata.

Timp de mai bine de o ora, cat am asteptat urmatorul tren spre casa, am scris vreo 20 de sms-uri "din inima", ba catre Cheese, ba catre papitoi. N-am trimis nici unul, chestie care inca o mai regret. Am bocit romaneste, din ura de Franta si dor de casa, peste ceaiul pe care mi l-am luat din barul garii cu 4 euro, pana a venit trenul.

Macar am o realizare pe ziua de azi. Am aflat cum te simti atunci cand un bogatan iti datoreaza bani. Francezii au un idiot obicei de a-si sterge din memorie, in mai putin de 10 minute, orice datorie. Asa ca mi-am luat orice gand de la banii aia. Nu sunt foarte multi, aici, dar pentru mine inseamna una bucata belet de tren Orleans - Paris, o cafea si croissantul pe care mi le iau cand ajung in gara, si banii pe care ii dau in fiecare dimineata cersetorului care ma intreaba cu un accent foarte romanesc daca n-am o moneda pentru el...

Lovely day !!! Am ajuns in ORL la 22:30, dar de mare scumpete ce e, Iancului i s-a facut mila de mine si a venit sa ma culeaga de la gara.

P.S. Cireasa de pe tort: inca nu mi-au rezervat astia biletul de avion. Asa ca nu plec sambata viitoare, cum era prevazut :((

Erasmus night

Inca o zi in drumul spre casa... Nu stiu de ce, dar nu ma pot acomoda deloc cu locurile astea. Desi naveta pana la Paris, despre care mi se spunea ca ar fi cea mai mare problema, o gasesc chiar misto (rasariturile de la Les Aubrais - locul in care schimb trenurile - sunt absolut bestiale, si oricat de tare m-ar enerva sa ma trezesc la 6, cand ajung acolo, it's all worth it!), clientul, de care ma stresam cel mai tare, e destul de ok, in copilaria lui, desi Orleans-ul e super linistit si frumusel, iar Parisul foarte bine organizat si foarte civilizat, tot mi-e dor de Brasovul meu!

Ma intreba azi papitoiul ce imi lipseste cel mai mult de acasa. Vreo 10 minute i-am insirat chestii care pe el l-au amuzat teribil dar care pentru mine, in simplitatea lor, au o valoare imensa: matza mea, discutiile in contradictoriu cu taica-miu, sandvisul pe care mi-l pregateste maica-mea in fiecare dimineata si pe care nu il mananc aproape niciodata, bunica-mea, care imi cere voie in fiecare dimineata sa imi faca curat in camera, calculatorul meu plin de amintiri vechi si de fisiere inutile, papucii mei verzi, masinachele meu, Nescafe 3 in 1 Mild, Pizza Filetto de la Nicoli, Belvedere, barfele cu Cornelushu', biroul meu de la munca din care vad cele mai misto apusuri, ping pong-ul cu baietii...

Azi am facut un brainstorming cu lumea de la munca, sa gasim noi idei pentru site-ul lor. La inceput ma simteam super prost, pentru ca ei veneau cu o gramada de idei, si eu taceam si zambeam frumos, ca o blonda. Dar dup-aia mi-am dat seama ca este normal ca ei sa isi cunoasca mai bine afacerea. Asa ca am inceput sa gandesc problema din perspectiva clientului / utilizatorului, si am gasit cateva idei demne de propus. Si din nou, clientul a fost zambaretz.

M-am straduit sa ajung devreme acasa, pentru ca Iancu promisese ca ma scoate in oras (pot spune ca a fost mai mult o amenintare decat o promisiune, pentru ca la inceput m-am opus si am facut scandal, in stilul meu specific). Pana la urma, s-a dovedit a fi cea mai misto seara din cele petrecute aici! Antonio si Filippo ne-au dus intr-un bar unde se organiza un party Erasmus. Dupa 3 saptamani in care m-am simtit "printre straini" acasa la francezii cei reci, am avut surpriza ca printre straini (italieni, spanioli, romani, cehi, etc + un laosian) sa ma simt ca acasa, intre prieteni.

Pe romani puteai sa ii recunosti dintr-o mie. Grupati frumos, veseli, sociabili, cu o tigara intr-o mana si cu seminte de floarea soarelui in cealalta. Laosianul de care aminteam (Tze, parca il chema, sau ceva in genul) ne-a uimit cu romana pe care o stia; nivel debutant, desigur, dar din care nu lipseau cuvintele cheie, culese dintr-un survivor's kit crosetat in timpul Craciunului petrecut cu o gramada de romani: "tzatze mari", "oficial imi merge bine", "manele", "tigani", etc.

Am mai cunoscut si una bucata ceh (mai mult ceh decat bucata) cu care sincer nu mai stiu ce am vorbit, dar imi aduc aminte ca i-am luat adresa de mail si i-am spus ca "he won't be forgotten" inainte de "Ahoy".

In timpul party-ului s-a organizat un concurs in care fiecare natzie se lupta pentru castigarea unor bilete la film. Au castigat romanii, evident (desi tema concursului nu a fost una usoara). Iancu poate sa va confirme, ca sa nu credeti ca mint din nationalismul nebun dupa care ma cunoaste lumea pe aici.

Pe scurt, frumoasa seara ! Si nu doar din cauza shoturilor de vodca pe care le-am servit. Imi pare rau ca m-am zbatut in opozitie la inceput.

Pushing Boundries

Azi m-am comportat ca un adult! Dupa ce ieri am fost intr-o continua criza de nervi, bocind intr-una la birou (intai disperata de treburile pe care nu reusesc sa le fac, iar apoi emotionata de incurajarile prietenilor), si certandu-ma cu Za Boss, azi am reusit :

• sa nu ma mai pierd in drum spre munci (ieri am patit-o de 2 ori)
• sa-mi fac treburile alea care mi se pareau odioase si imposibile (odioase inca imi mai par)
• sa ma duc la cumparaturi de mancaruri singura, noaptea

...si inca alte chestii de-astea care voua vi se par marunte, dar care pentru mine au reprezentat o semnificativa depasire a propriilor capacitati. (daca nu ma cunoasteti)

Ca sa inchei ziua asta mareata cu acelasi zel, eram pregatita sa dorm in seara asta cu lumina stinsa. Adrenalina!!! Dar n-as fi avut cum sa mai vad cat e ceasul, cum sa scriu, n-as mai fi putut sa-mi admir catzelul de plus (adus de acasa, dupa ce in prealabil a fost adus din Chisinau, dintr-o sala de jocuri) si pozele cu matza, asa ca am lasat-o aprinsa. Pentru cam m-ar fi incurcat, nu pentru ca n-as fi fost in stare, desigur! :D

Si uite asa, dupa crize de nervi, bocete si doruri de duca (acasa), am ajuns sa fiu demna de "Bonjour Madame"-ul cu care ma serverste lumea pe-aici.

He he, la belle aventure !

Un 2007 international !

Am reusit sa trec de 2006 ! A fost ca un film urat, la care n-am reusit sa gasesc telecomanda pentru a inchide televizorul. Am fost prin spitale de mai multe ori decat in ceilalti 20 de ani de viata. Ca si vizitator, nu ca oaspete, fapt ce a facut ca tot "filmul" sa mi se para si mai nasol... Dar am trecut peste. Toata lumea s-a intors sanatoasa acasa, iar pe genericul de sfarsit al filmului am reusit sa facem loc gandurilor bune si planurilor de viitor. Si apropo de planurile de viitor, merita mentionat ca in 2007 am ganduri mari: nu sunt neaparat in stadiul de dorinte, precum anii trecuti, ci mai degraba mi s-au fixat niste must-do-uri. In cateva zile plec in Chisinau, pentru a-mi continua trainingul marketingaresc cu stagiara pe care am primit-o cadou in urma cu 2 luni, si imediat dupa intoarcere imi voi urca fundul in avionul ce ma va duce la Orléans, ca sa primesc la randul meu o formare despre tot ceea ce inseamna marketingul firmei. Sefa mea din Franta e insarcinata si isi va lua concediu pe la jumatatea lui februarie, iar Big Bossul s-a decis ca ar fi dragut ca eu sa o inlocuiesc. Tinand cont de faptul ca devenisem un adevarat fan al rutinei, plimbarile astea pica exact in momentul potrivit. Uite-ma aruncandu-ma in mare, si lasandu-ma in grija valurilor...