Pushing Boundries

Azi m-am comportat ca un adult! Dupa ce ieri am fost intr-o continua criza de nervi, bocind intr-una la birou (intai disperata de treburile pe care nu reusesc sa le fac, iar apoi emotionata de incurajarile prietenilor), si certandu-ma cu Za Boss, azi am reusit :

• sa nu ma mai pierd in drum spre munci (ieri am patit-o de 2 ori)
• sa-mi fac treburile alea care mi se pareau odioase si imposibile (odioase inca imi mai par)
• sa ma duc la cumparaturi de mancaruri singura, noaptea

...si inca alte chestii de-astea care voua vi se par marunte, dar care pentru mine au reprezentat o semnificativa depasire a propriilor capacitati. (daca nu ma cunoasteti)

Ca sa inchei ziua asta mareata cu acelasi zel, eram pregatita sa dorm in seara asta cu lumina stinsa. Adrenalina!!! Dar n-as fi avut cum sa mai vad cat e ceasul, cum sa scriu, n-as mai fi putut sa-mi admir catzelul de plus (adus de acasa, dupa ce in prealabil a fost adus din Chisinau, dintr-o sala de jocuri) si pozele cu matza, asa ca am lasat-o aprinsa. Pentru cam m-ar fi incurcat, nu pentru ca n-as fi fost in stare, desigur! :D

Si uite asa, dupa crize de nervi, bocete si doruri de duca (acasa), am ajuns sa fiu demna de "Bonjour Madame"-ul cu care ma serverste lumea pe-aici.

He he, la belle aventure !