Erasmus night

Inca o zi in drumul spre casa... Nu stiu de ce, dar nu ma pot acomoda deloc cu locurile astea. Desi naveta pana la Paris, despre care mi se spunea ca ar fi cea mai mare problema, o gasesc chiar misto (rasariturile de la Les Aubrais - locul in care schimb trenurile - sunt absolut bestiale, si oricat de tare m-ar enerva sa ma trezesc la 6, cand ajung acolo, it's all worth it!), clientul, de care ma stresam cel mai tare, e destul de ok, in copilaria lui, desi Orleans-ul e super linistit si frumusel, iar Parisul foarte bine organizat si foarte civilizat, tot mi-e dor de Brasovul meu!

Ma intreba azi papitoiul ce imi lipseste cel mai mult de acasa. Vreo 10 minute i-am insirat chestii care pe el l-au amuzat teribil dar care pentru mine, in simplitatea lor, au o valoare imensa: matza mea, discutiile in contradictoriu cu taica-miu, sandvisul pe care mi-l pregateste maica-mea in fiecare dimineata si pe care nu il mananc aproape niciodata, bunica-mea, care imi cere voie in fiecare dimineata sa imi faca curat in camera, calculatorul meu plin de amintiri vechi si de fisiere inutile, papucii mei verzi, masinachele meu, Nescafe 3 in 1 Mild, Pizza Filetto de la Nicoli, Belvedere, barfele cu Cornelushu', biroul meu de la munca din care vad cele mai misto apusuri, ping pong-ul cu baietii...

Azi am facut un brainstorming cu lumea de la munca, sa gasim noi idei pentru site-ul lor. La inceput ma simteam super prost, pentru ca ei veneau cu o gramada de idei, si eu taceam si zambeam frumos, ca o blonda. Dar dup-aia mi-am dat seama ca este normal ca ei sa isi cunoasca mai bine afacerea. Asa ca am inceput sa gandesc problema din perspectiva clientului / utilizatorului, si am gasit cateva idei demne de propus. Si din nou, clientul a fost zambaretz.

M-am straduit sa ajung devreme acasa, pentru ca Iancu promisese ca ma scoate in oras (pot spune ca a fost mai mult o amenintare decat o promisiune, pentru ca la inceput m-am opus si am facut scandal, in stilul meu specific). Pana la urma, s-a dovedit a fi cea mai misto seara din cele petrecute aici! Antonio si Filippo ne-au dus intr-un bar unde se organiza un party Erasmus. Dupa 3 saptamani in care m-am simtit "printre straini" acasa la francezii cei reci, am avut surpriza ca printre straini (italieni, spanioli, romani, cehi, etc + un laosian) sa ma simt ca acasa, intre prieteni.

Pe romani puteai sa ii recunosti dintr-o mie. Grupati frumos, veseli, sociabili, cu o tigara intr-o mana si cu seminte de floarea soarelui in cealalta. Laosianul de care aminteam (Tze, parca il chema, sau ceva in genul) ne-a uimit cu romana pe care o stia; nivel debutant, desigur, dar din care nu lipseau cuvintele cheie, culese dintr-un survivor's kit crosetat in timpul Craciunului petrecut cu o gramada de romani: "tzatze mari", "oficial imi merge bine", "manele", "tigani", etc.

Am mai cunoscut si una bucata ceh (mai mult ceh decat bucata) cu care sincer nu mai stiu ce am vorbit, dar imi aduc aminte ca i-am luat adresa de mail si i-am spus ca "he won't be forgotten" inainte de "Ahoy".

In timpul party-ului s-a organizat un concurs in care fiecare natzie se lupta pentru castigarea unor bilete la film. Au castigat romanii, evident (desi tema concursului nu a fost una usoara). Iancu poate sa va confirme, ca sa nu credeti ca mint din nationalismul nebun dupa care ma cunoaste lumea pe aici.

Pe scurt, frumoasa seara ! Si nu doar din cauza shoturilor de vodca pe care le-am servit. Imi pare rau ca m-am zbatut in opozitie la inceput.