Luni

Cu toate planurile mele organizatorice, administrative si bugetare, nici prin cap nu mi-a trecut ca weekendul meu nu va avea nicio legatura cu ceea ce prevazusem inainte. Pai, sa vedem... In plan erau o curatenie drastica, garnisita cu spalat de rufe si cumparaturi de mancare, pentru sambata, si o plimbare cu avionul pentru duminica. Voiam sa va trimit mailurile alea cu poze pe care vi le promit de o gramada de timp, voiam sa ies sa ma plimb in parcul ala in care am fost in prima mea zi Orlésiana... In schimb, sambata m-am trezit greu, si cu o durere de cap (nu mai tin minte ce am facut vineri seara, dupa ce m-am intors de la Paris. Sper sa ma fi comportat decent), cu cateva minute inainte sa inchida la administratia blocului. Asa ca am fugit, in "pijamale", sa cumpar fise pentru masina de spalat. Cu ocazia asta am reusit sa imi valorific minusculele cunostinte de portugheza si m-am imprietenit cu nenea Peixoto, "capetenia" rezidentei. Dupa ce am papat si l-am trezit pe Iancu (speriat ca n-am apucat sa ne trezim la timp sa luam fise. Hi hi hi), am iesit la o plimbare cu Antonio (un Erasmus italian pe care l-am cunoscut acum cateva zile cand era in cautare de un furnizor de internet) si cu Filippo, un amic de-a lui. Am colindat ORL-ul, am facut "un pic" de shopping (din nou :D). Am fost in Saran, un Wonderland pentru pentru shopping-uitori, iar seara ne-am intors spre casa, unde italienii ne-au gatit niste (surpriza!) paste (va asteptati?) . Ne-am uitat la un film si am impartit pareri despre francezi. Pentru ca in materie de economie sau organizare nu ne putem compara, lupta cuntinua pe care o ducem cu francezii de aici se da la capitolul "care suntem mai calzi / prietenosi / primitori". Francezii spun ca romanii sunt reci, chestie care ma enerveaza mereu. Pentru ca in afara unor obiceiuri de politete ciudate pe care le au in restaurante, magazine, francezii sunt de o indiferenta totala! De exemplu, daca mergi intr-un resto, se intampla foarte des ca patronul sa vina sa dea mana cu tine si sa iti zica "pofta buna" de 5 ori. In magazine sa u la telefon, daca suni la vreo firma, vei fi primit cu "Bonjour, Monsieur / Madame", cu o gramada de fraze standard de o politete exagerata, astfel incat o discutie care la noi ar dura 2 minute (si din care n-ar lipsi un "Multumesc" si un "O zi buna"), la francezi dureaza 5. In schimb, la birou nu te baga nimeni in seama toata ziua (in afara de pupatul de Hi si Bye). Stau inchisi la ei in birou si se grabesc sa se care acasa cand bate gongul de 6. Oare de-aia stam noi la Brasov pana tarziu la munca? Pentru ca reusim sa ne facem timp si sa ajutam un coleg, sau sa socializam la o cafea ? In fine. Ideea e ca cei doi italieni au fost de aceeasi parere. Francezii li se par si lor ciudati, reci (politicosi doar din formalism) si foarte egoisti. Ah, era sa uit! Si foarte zgarciti! :)) Iar duminica am sacrificat-o curateniei. Sau cel putin asta ar fi trebuit sa fie planul. Iancu a reusit sa trebaluiasca ceva prin casa, in timp ce eu ii dormeam scrofeste in pat. Mai pe seara am reusit sa punem ceva rufe la spalat, in timp ce am fost sa mancam la un Quick. Mi-a cam pierit pofta de mancare cand Iancu a inceput sa faca scenarii despre vecinii care imi fura sosetele din masina de spalat... Si uite asa, dintr-un weekend puturos am intrat intr-o luni foarte agitata. E foarte naspa sa faci intr-o zi (atat timp mai am eu pentru task-urile interne) ceea ce in mod normal ai face intr-o saptamana. Dar, printr-o fructuoasa impartire de sarcini, cu mailuri standard de tipul "nu am timp, sorry", si cu tensiunea 20, am reusit sa trec si peste ziua asta. De maine, inapoi la naveta si la papitzoiul parizian. Oh, joy! I just love it! ... NOT !