Paris by night

Si am reusit sa ajungem la Paris! Trebuia sa plecam de dimineata, dar am intarziat o ora din cauza mea (l-am trezit pe Iancu, i-am zis ca ne intalnim in juma' de ora, dupa care m-am culcat la loc) si o ora din cauza lui Iancu (si-a adus aminte ca e imperativ sa ajunga pana la mama dracului, in oras, si pana ne-am intors plecase trenul), asa ca am ajuns in Paris de abia pe la 4.

Am inceput turul in forta, prin Pigalle - "cartierul decadentei". Si uite asa, m-am vazut trecand pe langa Sexodrome, Moulin Rouge, si o gramada de magazine cu domnisoare prin vitrine.

Pana si acolo erau solduri! Dar am rezistat eroic, n-am cumparat nimic!

Moulin Rouge. Yey !

Intr-una din vitrinele magazinelor era un scaun care... dadea limbi :D

Trebuie sa mentionez ca toate astea nu ar fi fost pe traseul nostru daca gazda noastra n-ar fi locuit in zona (one happy guy!).

Curte interioara tipic pariziana. Locul nostru de fumat, chiar daca afara "ploua cu caini". Apartamentele sunt la fel de inghesuite ca si curtea.

Am stat intr-o garsoniera micuta, dar care a avut rabdarea sa ne suporte pe toti 4. Am papat un pic, si am plecat la shopping. Sau, ca sa ma exprim altfel, ne-am inceput expeditia pariziana cu o plimbare intr-un centru comercial. Dupa o cafea langa Starbucks, am plecat in recunoastere: atelierul Brancusi, Notre Dame, cartierul latin, si un mic tur de Sena ca sa apuc sa vad o bucata departata din turnul Eiffel.

Paris by night

Dupa ce mi-am regasit partea sensibila la vederea Parisului pe timp de noapte, si a turnului Eiffel sclipind in toata splendoarea (se aprinde cate 10 minute la fiecare ora fixa. Am cazut amoroasa, vorba francezului) in timp ce gasca se amuza copios pe seama mea, am plecat spre casa, ca lumea era obosita (Nu prea pricepeam eu de ce, dar dup-aia mi s-a spus ca am stat vreo 4 ore la shopping). Ne-am incheiat seara crud. Am mancat multa pizza (buuuunaaa...) si ne-am uitat la un documentar despre excizare (believe me, you don't wanna google it!).

Ziua urmatoare, ciufuliti de ploaie si de vant, am facut "calatoria sacra" din Pigalle pana la turnul Eiffel, pe jos. Desi m-am plins teribil, n-am reusit sa il induplec pe Iancu sa luam un amarat de metrou pana acolo. Ploaia, frigul si vantul m-au facut sa trec cu nervi pe langa Opera, Ritz, Place Vendome, Luvru (desi aici am ras juma' de ora), Obelisc, si pe langa celelalte mari obiective turistice de care probabil uit sa mentionez acum.

"N-a iesit! Mai facem una!"

Asta pana sa ajung la turn, desigur. Acolo am prins energie. Am fost la fel de stresanta ca magarusul din Shrek (Are we there yet ? How about now? Are we there yet ?). Nu m-a incantat atat de tare urcatul pana in varf, desi am facut vreo 50 de poze, cat mi-a placut coborarea.

Batuta de ploaie, de vant, si imediat si de Iancu. Dar fericita!

La urcare se merge direct la etajul II, si dup-aia la III. De abia la coborare ai acces la primul etaj, care este, de departe, cel mai interesant.

Sa vezi un oras de sus este destul de boring, si prea geometric, mai ales pentru mine, cu orientarea mea = zero

Departe. Al dracului de departe

Pe langa toate povestile existente acolo, cel mai mult mi-a placut softul care masoara deplasarea varfului turnului in bataia vantului (Poate sa ajunga la vreo 30 cm).

Dupa ce am terminat de belit ochii la etajul I, am vazut ca turnul incepe sa se aprinda (era 6 fix), si fiind coada la lift, am luat-o muncitoreste pe scari, sarind peste capetele celor care gafaiau in urcare. Desi am ramas fara aer pana jos, it was all worth it! Am facut vreo 20 de poze.

Picior de Eiffel. Poza facuta in graba de la etajul I

Recunosc, Eiffel-ul m-a castigat! He "had me at hello", de pe podul din seara precedenta... De obicei nu ma las cucerita de stereotipuri. Dar de data asta... La plecare am stat o jumatate de ora intr-un magazin de suveniruri. Mi-am luat cercei cu Eiffelul, bratara de silicon cu turnul, si o gramada de vederi. Deci mi-a placut! Al dracului de tare!