Day 2

Papitzoiul este in continuare zambitor si fascinat. Nu neaparat de lucrurile pe care le fac acum, cat de lucrurile pe care le-a auzit despre mine. Spuneam mai demult despre Big Bossul firmei ca e in stare sa vanda scump si un rahatzel, pentru ca stie cum sa il impacheteze frumos si sa ii puna o fundita colorata. Acum vad ca a facut acelasi lucru si cu mine. Eu fiind rahatzelul, desigur.

Lucrurile nu sunt foarte simple pe aici. Aplicatia pe care lucrez e in curs de schimbare, asa ca ce reusesc sa retin intr-o zi nu prea regasesc ziua urmatoare. Am primit niste proceduri foarte naspa, imprimate pe A3, pe care mi le-am intins pe birou si pe jos, dar din care nu pricep mai nimic. Si nici nu prea am timp sa pricep multe lucruri, pentru ca papitzoiul se grabeste sa ma trimita acasa (macar avem un scop comun!). Am inteles ca il costa cam mult inchiriatul subsemnatei. Mi s-a lipit o eticheta cu "for sale", mi s-a pus un tarif, si mi s-a gasit un client care trebuie satisfacut. Si uite asa, din Big Boss facem un peste, iar din jobul meu... un soi de prostitutie.

Mi-am inceput ziua de lucru cu un training despre pneuri. Am invatat sa citesc un cauciuc (desi in veci n-o sa stau in 4 labe in fata unei masini sa fac chestia asta) si am priceput cum ar trebui sa imi aleg o roata cand va trebui sa imi cumpar. Pun pariu ca speech-ul lor trebuia sa ma ajute sa vand mai bine pneurile, dar toate informatiile pe care n-am putut sa le privesc din pozitia clientului mi s-au spulberat in 5 minute din memorie. Apoi, papi a stat cu mine la calculator, incercand sa imi faca o transfuzie de know-how. Desi m-am obisnuit sa nu casc, si am incercat sa par interesata, sper ca si-a dat seama ca nu am prins prea multe si ca nu as putea sa ii cunosc biznisul dupa doar 2 zile.

Funny fact: papitzoiul, care se ocupa de mai bine de 3 ani de vanzarea pneurilor, nu are carnet, si habar n-are cu ce se mananca condusul unei masini. A fost incantat sa afle ca eu am permis, crezand ca ma si pricep la roti. Yeah, right! :))

Partea buna e ca mi-a facut cinste cu masa (din nou!), desi am platit cu varf si indesat, mergand pe tocuri vreo 2 km pana la minunatul restaurant. Am ras ca niste porci, facand misto de tot felul de chestii, printre care si de francezi. Seara, am reusit sa ma plang la timp ca vineri am ajuns tarziu acasa, si am prins un tren care a ajuns in Orléans la o ora decenta.

P.S. Papitzoiul are un miros puternic de nisip si saruri de mare. Nu zic ca e jegos, ci doar ca s-a atasat prea tare de gelul de dush. N-am vrut sa zic nimic de vineri, credeam ca mi se pare...

La cum arata cand vine zambitor dimineata, mirosind a Mamaia, imi da impresia ca tocmai a facut baiatul bitza-bitza cu ratuste, spuma si, desigur, pneuri!