Orrrrribila zi !!!

Papitzoiul, in continua lui românizare, s-a trezit sa faca pe profesorul cu berbeaca care se ocupa de mine (ii zic berbeaca pentru ca sunt momente in care mi se pare foarte desteapta, chestie care ma enerveaza cumplit) si i-a impartasit si ei cele cateva cuvinte pe care le stie in romana. Totul a mers foarte bine (si a fost foarte funny, desigur) pana in momentul in care s-a ajuns la "mâine". Francezii au o mica problema cu pronuntia lui "î", le este imposibila. Motiv pentru care papitouil nostru o tinea intr-una cu "muine". Totul foarte funny, nu? Wrong! Berbeaca, elev silitor, a inceput sa repete. Dar din "muine" i-a iesit un neasteptat "muie". I-am spus discret ca trebuie sa faca un efort si sa lase n-ul undeva in interiorul cuvantului, pentru ca daca foloseste varianta ei in Romania, risca sa dea de belele. Brusc, si papitoiului, si berbeacai, "muie" li s-a parut un cuvant foarte simpatic si foarte usor de pronuntat. Eu le-am zis ca nu e un cuvant decent, dar n-au prins apropo-ul. Si oricum, ar fi fost bizar sa afle ca desi franceza mea nu e foarte completa, din ea nu lipsesc termenii explicativi - in diverse variante, chiar - pentru "muie". Entuziasmati de faptul ca n-am vrut sa le spun ce inseamna, au inceput sa il foloseasca peste tot: la masa de pranz, in loc de "salut" si "multumesc", cu patronul restaurantului, la telefon cu o romanca de la firma lor din Bucuresti, etc... Cand si-au dat seama ca ma tot schimb la fata, s-au hotarat sa afle ce inseamna, de fapt, minunatul cuvant. Asa ca papitoiul i-a trimis un sms Big Bossului meu, spunandu-i ca tocmai vorbim despre el si ca eu ii transmit si-anume muie, si ca ar vrea sa afle cum se traduce salutul asta. De aici am inceput sa nu ma mai amuz. Pentru ca The Big Cheese, oricat de francez ar fi el, stie romana (mai ales capitolul de injuraturi). I-am spus papitoiului, ca daca ar avea numarul meu de telefon, in 5 secunde m-ar suna. Si chiar am stat linistita cand am vazut ca nu primesc niciun apel. Pe langa show-ul de la masa, am ramas uimita cand Papi mi-a zis ca si el voia sa isi ia plasma cand i s-a stricat televizorul (in restaurant era o plasma atarnata pe peretele de langa noi, pe care defilau niste domnisoare in tinute sumare. Credeam ca de-aia se tot uita Papi lung). Dar si-a dat seama ca el nu se uita decat la filme, si ca ar fi mai ieftin sa se duca la cinema decat sa isi cumpere un televizor. Vorbim de un milionar in euro, repet! Cum sa nu belesti ochii a uimire cand iti zice ca n-are televizor acasa? In plus, cand am mers sa platim factura la casa, amaratul si-a dat seama ca nu are bani. Asa ca m-a rugat sa ii dau 20 €. Nu stiu daca v-am mai spus, probabil am uitat, dar vorbesc de un milionar in euro!!!

Pe la ora 4, parasita intr-un birou alaturat si blocata de problemele pe care nu stiam sa le rezolv, am inceput sa ma plictisesc. Si m-am tot plictisit, cu ochii inchisi si cu capul pe tastatura, pana pe la 5:30, cand a venit berbeaca sa ma ajute cu mailurile pe care nu stiam sa le tratez. Partea proasta e ca m-a tinut pana pe la 8 fara un sfert, rapindu-mi orice sansa de a prinde un tren care sa ma duca acasa la o ora decenta. Pregatindu-ma de plecare, mi-am gasit mobilul pe fundul gentii, inchis. Nu mare mi-a fost mirarea sa vad ca am niste apeluri pierdute si un mesaj in casuta vocala. Si din nou, nu a fost o surpriza sa constat ca mesajul era de la Big Cheese. Imi spunea, politicos, ca poate ar trebui sa ii fac o demonstratie papitoiului, ca sa evite, pe viitor, trimiterea de mesaje interogative. M-am dus sa iau cheile din celalalt birou, si i-am aruncat papitoiului o privire nociva. Era pe Skype cu un coleg din Moldova, si n-am putut sa il injur. Nici nu cred ca exista vreo traducere in franceza pentru chestiile pe care voiam sa i le spun. Am apucat doar sa ii multumesc frumos pentru telefonul prietenos pe care l-am primit de la Boss. Atunci si-a adus aminte de povestea de la pranz si l-a intrebat inocent pe colegul moldovean ce inseamna de fapt acest "muie". M-am dus sa incui la mine in birou, si cand m-am intors, Papi radea isteric, incredibil de rosu la fata.

Timp de mai bine de o ora, cat am asteptat urmatorul tren spre casa, am scris vreo 20 de sms-uri "din inima", ba catre Cheese, ba catre papitoi. N-am trimis nici unul, chestie care inca o mai regret. Am bocit romaneste, din ura de Franta si dor de casa, peste ceaiul pe care mi l-am luat din barul garii cu 4 euro, pana a venit trenul.

Macar am o realizare pe ziua de azi. Am aflat cum te simti atunci cand un bogatan iti datoreaza bani. Francezii au un idiot obicei de a-si sterge din memorie, in mai putin de 10 minute, orice datorie. Asa ca mi-am luat orice gand de la banii aia. Nu sunt foarte multi, aici, dar pentru mine inseamna una bucata belet de tren Orleans - Paris, o cafea si croissantul pe care mi le iau cand ajung in gara, si banii pe care ii dau in fiecare dimineata cersetorului care ma intreaba cu un accent foarte romanesc daca n-am o moneda pentru el...

Lovely day !!! Am ajuns in ORL la 22:30, dar de mare scumpete ce e, Iancului i s-a facut mila de mine si a venit sa ma culeaga de la gara.

P.S. Cireasa de pe tort: inca nu mi-au rezervat astia biletul de avion. Asa ca nu plec sambata viitoare, cum era prevazut :((