Wine - checked !

Cand am aflat ca voi veni in Franta, toata lumea imi zicea ca trebuie sa vizitez cat mai multe castele (ai mei, adica), si sa beau cat mai mult vin (prietenii, of course), taramurile franceze reprezentand un mic wonderland din aceste 2 puncte de vedere. Cum weekendul trecut am facut un tur scurt pe la cateva castele, zilele astea m-am bucurat sa bifez pe lista si cel de-al doilea obiectiv.

Vineri am facut la fête cu gasca si cu niste sticle de vin (deja vinul face parte din gasca). Nu foarte multe, dar suficiente incat sa ni se rupa filmul. OK, sa ni se rupa filmul urat de tot... Ni s-a taiat atat de tare, incat dimineata, cand ne-am trezit unii peste altii, nici nu mai stiam ce s-a intamplat. Ne-am trezit plini de vanatai, semn ca am jucat jocuri periculoase. Dar cel mai tare ne-a atras atentia faptul ca ne bubuia capul intr-un mod nemaipomenit, si ca nu ne simteam tocmai bine. Pe jos zaceau moarte o gramada de sticle de vin, chestie care m-a facut sa ma gandesc ca poate ne-am petrecut seara dandu-ne ca tampitii cu sticlele in cap, over & over again. Asa s-ar explica si durerea de cap, si vanataile, si pofta continua de somn...

Cand am reusit in sfarsit sa ne ridicam de prin pat, am pornit agale la potolit, pentru ca stomacurile noastre scoteau zgomote ciudate. Desi Quick nu e alegerea perfecta pentru niste oameni mahmuri, ne-am bucurat din plin de sucurile reci. Iar dup-aia ne-am vindecat greatza cu o plimbare prin oras. La naiba, trebuia sa actionam rapid, ca pe la 8 ajungea un nou coleg pe care trebuia sa il initiem in tainele rezidentei. OK, de fapt, problema era ca trebuiau sa vina si sefii sa il intampine, iar noi nu eram nici pe departe un peisaj prietenos.

Si ia ghici cum ni s-a terminat seara ? Well... cu gasca la un resto thai, facand experimente culinare si deservind, ca niste incepatori, parca, o sticla de [pauza lunga] vin.

Am constatat o chestie foarte interesanta weekendul asta. Viata la ORL poate fi super cute! Se intrevad mici luminite de stare de bine, de parca un copil s-ar juca cu lanterna printr-o patura. Cerul e de un albastru impecabil, soarele straluceste mandru, florile sunt just right, si avem foarte multi fluturi! Mici, colorati, nebuni!

Uite ca Orléansul stie sa faca si surprize placute!

Mda...

Sunt destul de botoasa in ultimele zile. Dar intai ar fi frumos sa le zic doamnelor, domnisoarelor, mamicilor si bunicilor (nu ca cele din urma n-ar fi doamne...) La Multi Ani !

Uratul de papitzoi m-a pus sa mai stau o saptamana pe aici, deci maine nu mai plec acasa :(

Iar trebuie sa merg la shopping in weekend ca sa imi vindec depresiile. Unde naiba car atatea bagaje ???

Song of the week -> Nelly Furtado - Say It Right

Silent day

Deci... Se ia una bucata Saridon pentru durerea de cap, doua bucati sticle mari de Evian pentru sete, si se asteapta linistit ora de plecare acasa, pentru dus la somn...

Châteaux - checked !

Fiind ultima zi a parintilor Iancului in ORL, sambata am stat cu ei, ca un cutzu cuminte, fericit ca a gasit niste friendly faces care sa il bage in seama. Yeap, si am facut shopping :D Surprinzator! Deja imi fac probleme despre cum naiba o sa reusesc sa imi car lucrurile acasa. Cred ca o sa las multe pe-aici, si-asa am inteles ca o sa ma mai intorc peste vreo luna.

Duminica dimineata (si cand zic dimineata ma refer la 4:30 a.m.) am fost luata pe post de GPRS (bad choice) la Beauvais, sa ii ducem pe mama & papa bear la aeroport. Spre marea mea surpriza, chiar am stiut sa indic drumul inapoi, cu ajutorul hartii Michelin (deci Michelin rulz! sa stea notat). Drum bun, vreme bestiala, companie placuta, dimineata frumoasa! Ne-am intors la ORL pe la 11, si pentru ca ne-a fost mila sa risipim o zi asa de misto, ne-am hotarat sa luam italienii de-o aripa si sa plecam la vizitat de castele.

Am vazut, cu mandrie, Blois (ar fi trebuit sa vedem si La Maison de la Magie - casa lui Houdini, dar sezonul turistic nu se deschide decat la sfarsitul lunii), si Chambord. [din motive stupide nu ma aflu momentan in posesia unor poze, dar imediat ce pun mana pe ceva demonstrativ, share-uiesc si cu voi]

Intorsi seara acasa cam mutzi de oboseala, am spiced-up the atmosphere cu un JungleSpeed (un joc idiot de carti la care cine greseste trebuie sa bea. Deci va gresi iar, si va bea din nou :)) si cu multa tzuica. Italienilor le-a placut al naibii de tare.

Revenge!

Nimic n-o sa aduca mai mult a razbunare decat momentele in care il vad pe papi in 4 labe pe sub birouri, cabland calculatoare, sau, mai nou, aspirand. Nu la o viata mai buna, ca noi ceilalti, ci pe jos, mocheta, cu manecile suflecate si toate accesoriile necesare unei persoane de la un cleaning service. Mai ramanea sa il vad pe Virgin Mary, fratele lui papi, cu un sortuletz dantelat, spaland geamuri, si pe 'Nea Papadie (un mosulica amarat care e creierul acestei afaceri si parintele spiritual al tuturor virginilor de pe-aici) cu peria de buda in mana, frecand cu spor la veceuri.

Deci papi a fost harnic azi ! A spalat vase, a aspirat, a facut curat in si pe birouri... Mi-a adus aminte de vremurile glorioase din Firma Virtuala cand, din lipsa de personal (eram 8 oameni) si pentru a diminua cantitatea de fumuri, am decis ca cel care va fi numit director sa fie si secretara si femeie de serviciu.

Cu ocazia harniciei papitzoiului mi-am adus aminte de prima mea zi de lucru aici. Eram in reuniune cu papitzoiul si cu berbeaca, si de stres ma jucam vioi cu capacul de la pix. Pana cand s-a rupt si s-a izbit zgomotos de cativa pereti, spre spectacolul tuturor si jena mea. Azi, papi, in 4 labe pe sub biroul meu, mi-a pus capacul de la pix, proaspat gasit, pe masa, si m-a intrebat, zambind, daca vreau sa il pastrez. :))

Uitai sa specific ca toata curatenia asta mareatza s-a facut cu ocazia vizitei Dumnezeului pneurilor (asa ii zice papi, pfff), un neamtz stabilit in Romania care m-a enervat din primele momente in care a intrat pe usa. Nici nu apucase sa inchida usa si sa-si lase bagajul jos, ca deja zisese 10 lucruri naspa despre Romania si ai sai romani. Papi mi-a vazut grimasele si s-a grabit sa inceapa prezentarile. Nu mai tin minte decat un "She is..." timid, al papitzoiului, si un "Romanian!!!" suparat, al subsemnatei. Cred ca Marc i-a zis si cum ma cheama, dar pe tot parcursul zile neamtzul nu m-a apelat decat cu "the romanian girl" si cu un zambet asortat.

Oricat de antipatic mi-a fost, trebuie sa recunosc ca baiatul asta se cunostea cu cauciucurile... Am avut show vreo ora, cand a cerut sa fie legat la ochi si a recunoscut marcile de pneuri dupa atingere si miros. A incercat sa ne explice si noua, dar n-am prins decat partea in care puteai sa recunosti cauciucurile Michelin incercand sa le intorci pe dos :) Yeap, very nice! Cica au o reteta patentata pentru cauciuc. E mai elastic, mai flexibil, etc.